Istoria MITITEILOR – adaptare dupa Constantin Bacalbaşa. Partea 1.

Published by Chef Buzu on duminică, noiembrie 6th, 2016

MITITEII reprezinta o mancare cu adevarat populara, care a depasit de mult granitele tarii noastre, raspandidu-se in toata Peninsula Balcanica si ajungand pana in apusul Europei si chiar peste ocean, desi originea acestui preparat este una orientala.

Musulmanii pretuiau foarte mult acesti carnati, care se pare ca existau inca de pe vremea celui din urma Imperiu Roman, la cateva veacuri bune dupa Hristos. Arabii preparau acesti „carnaciori” numai din carne de oaie, tocata marunt si aromatizata cu ierburi de la marginea desertului.

Maurii ajunsi in Europa, in urma invadarii Peninsulei Iberice, au inceput sa readapteze acest preparat, adaugand in compozitie si carne de vaca, deoarece aceasta carne era din belsug in Europa. La fel procedasera si soldatii romani, cu cateva sute de ani in urma, cand s-au intors din Orient. Asa au aparut la ospetele din Cetatea Eterna, pentru prima oara acesti carnati necunoscuti inca europenilor, pe care legionarii si senatorii romani i-au numit „PATRICIENI”. Deosebirile fata de MITITEI pe care ii mancam noi astazi erau 3 la numar :

amestecul dintre carnea de oaie si cea de vaca, avand in vedere ca acum, in secolul XXI, se foloseste mai mult carnea de vita, cu toate ca mai sunt inca destule regiuni unde cele doua tipuri de carne se amesteca pentru realizarea acestui preparat,
a doua deosebire este cea legata de lungimea acestor specimene gastronomice, ce era considerabil mai mare in acele vremuri.
cea de-a treia deosebire este legata de faptul ca respectivii carnati erau inveliti in intestine. Este interesant de stiut ca la inceputul celui de-al doilea mileniu crestin, romanii, aproape „italienizati”si maurii invadatori, de pe teritoriul Spaniei de astazi, se ospatau cu un asemenea fel de mancare, facut dupa o reteta identica, desi il numeau diferit, pentru ca nustiau unii despre ceilalti ce mananca.

Asadar, „PATRICIENII”, ca stramosi ai MITITEILOR de astazi au venit din Oreient si au patruns in Europa pe doua cai diferite.

Nu se cunoaste exact nici CUM si nici CAND au poposit acesti „carnati” si in Tarile Române, dar cel mai la indemana ne este sa presupunem ca ienicerii si spahii otomani i-au invatat si pe ai nostrii tainele acestui preparat. Doar ca pe la noi, „PATRICIENII” nu prea se potriveau cu MĂMĂLIGA autohtona, motiv pentru care ei au ramas in anonimat multa vreme.

Cert este ca pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in rarele macelarii musulmane din Valahia, isi fac aparitia, destul de timid, acesti „carnati”. Dar popularitatea lor a crescut vertiginos deoarece se potriveau de minune cu o alta inventie culinara adusa tot de turci si anume braga.

Dar cum românii erau renumiti datorita spiritului lor novator, un anonim s-a gandit ca „PATRICIENII” ar putea fi scurtati si dezvetiti de pielita, ca sa li se simta mai bine gustul si sa nu mai fie atat de săţioşi, ceea ce – pentru acea epoca – a reprezentat o adevarata revolutie intr-ale bucatariei !

Faima acestui nou tip de preparat a intrecut toate asteptarile, ajungand pana in cele mai indepartate colturi ale lumii, chiar daca acest preparat poarta diverse alte denumiri, fata de denumirea lui din „certificatul de nastere”mioritic.