CIORBA PESCAREASCA- 420.

2 Comentarii → “CIORBA PESCAREASCA- 420.”

1. 
   

   Andrei Florea
   

   …mi l si inchipuiam traversand in lung si n lat lacul , il si vedeam cum se strecoara printre trestii la odihna in apa mica si cum le scutura , mai tare decat vantul de furtuna , la intoarcerea in larg , cum coboara pe fundul lacului si din timp in timp face incursiuni spre suprafata , ridicandu se la lumina aidoma unui submarin , iar in intoarcerea spre adancimi loveste cu coada mare suprafata apei , facand o sa plesneasca de se auzea pana departe . Atunci toti cei de pe maluri , pescari vrednici si cu indemanare ridicau capul , si priveau in departare punand mana streasina la ochi , doar doar il vor vedea …de prins stiau ca au putine sanse , caci el , stapanul baltii era deja invatat cu viclesgurile lor , stia sa evite , stia sa le fure momelile , sa le ridice bambinele s apoi sa dispara … le mai dadea din cand in cand emotii , oferind cate o trasatura de le zbura lanseta din suport ,si piuiau alarmele , si le ncurca firele pretioase … cu toate astea el stia sa dispara intotdeauna … era un adevarat stapan al baltii , era Spuma Apei … fiindca doar atat ramanea in urma lui … o urma de spuma alba pe luciul apei ….buninteles ca toti il doreau , buninteles ca aprindea la focuri noaptea ambitiile si patimile tuturor celor de pe balta .. vechi sau noi , tineri si batrani stiau cu totii de existenta lui , isi doreau cu totii sa l vada tras la mal .. sa l dovedeasca … si asta facea ca zilele si noptile de sezon de pescuit sa aiba importanta , sa aiba un scop si emotie , mai mult decat in alte sezoane …

   …si iata ca a venit si ziua … o zi in care prietenul meu Pescarul , un impatimit , un pescar hotarat si neinfricat in a incerca strategii noi , deadreptul un gambler , care atunci cand toti pescuiau clasic el incerca ceva nou si invers , un tip destul de tanar dar foarte priceput , a reusit imposibilul , a facut captura sezonului , a scos la mal uriasul , lasand apa baltii fara Spuma … e greu de descris in cuvinte atat lupta cat si mandria si bucuria acestei reusite … multi au spus ca a fost noroc .. se prea poate ..insa le amintesc acelora , ca norocul este acel moment in care priceprea si pregatirea se intalnesc cu oportunitatea .. poti fi pregatit , dotat , determinat si sa nu intalnesti oportunitatea niciodata …sau sa nu o observi ,….sau sa nu fi suficient de neinfricat pentru a o cauta , sau tot la fel de bine poti avea gramezi de oportunitati si sa nu fi pregatit pentru ele … Un lucru e clar , prietenul meu Pescarul , a dat lovitura , aducandu mi pentru pregatire , pentru o masa la care sa l cinstim asa cum se cuvine , pe monstru apei , pe uriasul din adancuri , un crap romanesc de 23 de kilograme …

   …. am pregatit atunci proaspat , imediat , o masa cu prietenii . Simplu , pe disc , halci mari , potcoave de carne perfecte , fara nici un gram de grasime ..doar muschi rozaliu de peste , trase pe disc la foc iute .. deabia puteam praji pe discul mare din otel cate doua potcoave de crap o data .. La jar am facut legume pe gratar . Dovlecel , vanata , felii groase de rosie de gradina .. am stropit totul cu zeama de lamaie si mujdei de usturoi , am presarat pe legume marar si patrunjel rupte din mana si pe salata asta am mai taiat felii subtiri de ardei iute .. o paine pe vatra proaspata a completat meniul … am baut tuica aspra , stropseala de pruna bistrita care ne a mai scazut din tensiunea si emotia data de ocazia nemaipomenita de a savura acest crap deosebit , acest simbol al apelor …Dupa ce ne am ostoit foamea , si mai ales pofta de a ingurgita , nu numai carnea buna si proaspata , ci odata cu ea si misterul si puterea tainica a tacutului urias , ne am pus pe baut sprituri lungi de vin alb cu gheata .. Am baut vinul dintr un canceu unguresc ce are pe cioc , modelat din argila , o muiere cu poalele n cap de i se vede fundul si vinul ce curge cand inclini canceul , se scurge printre coapsele i voluptoase ….ufff …Ne a prins noaptea tot ascultand si spunand povesti pescaresti si vanatoresti si asa beti cum eram din timp in timp , il puneam pe Pescar sa ne povesteasca cum a adus la mal cu o boaba de fasole parfumata pe Spuma Apelor …am stat in povesti pana tarziu in noapte , am plecat spre case beti si fericiti cu gandul la patul racoros de acasa si la fundul femeii … cea de pe canceul de vin ….cu toate astea implinite , am promis tovarasilor mei ca l vom mai cinsti odata pe Marele Bigos , pe Spuma Apelor .. le am promis o ciorba de peste cum n au mai mancat in viata lor , cum nu s a mai vazut si nu s a mai degustat … am pus curatate bine, in congelator , capul .. vreo 4 kg si coada ..cam tot asa …s am adormit visand acea ciorba minunata , cum nu s a mai vazut ….

   Raspunde
2. 
   

   Andrei Florea
   

   Reteta de ciorba v o dau la cerere pe mail ! E o reteta inventata , noua , deosebita , geniala !

   Raspunde

Scrie parerea ta!