In mod tradiţional, termenul de „vânat” grupează totalitatea animalelor comestibile sălbatice vânate in timpul unei perioade reglementate.
Vânatul cu pene trebuie să fie cat mai proaspăt, astfel incât să se poată controla timpul de fezandare. Alegeţi animale tinere de sex feminin. Ca urmare, nu vă lăsaţi păcăliţi de penele cele mai frumos colorate fiindcă, de regulă, acestea aparţin unor masculi. Cu cât animalele sunt mai tinere, cu atât sunt mai fragede : sternul moale, prezenţa pufului, labele deschise la culoare, ciocul flexibil, sunt garanţii ale calităţii. In toate situaţiile refuzaţi păsările rănite de plumbi, cu urme pe cioc şi cu hematoame.
Se pot distinge două tipuri de vânat cu pene :
– Vânat de apă (rata)
– Vânat mic terestru (prepeliţa, potârnichea, porumbelul, fazanul….).
POTÂRNICHEA. Cea mai comună şi mai apreciată este potârnichea cenuşie. Potârnichea tânară se recunoaşte după sternul suplu, dar şi după petele albe vizibile la extremitatea penajului. Marginea roşie din jurul ochilor este un semn de vârstă inaintată. Adesea, potârnichea se găteşte intreagă, pe grătar sau, simplu, la cuptor sau la frigare. In mod tradiţional, se infăşoară intr-o bucată de slănină fixată cu o frunză de viţă de vie. Potârnichea se poate găti la tigaie, se poate breza sau poate fi gătită ragut.
PORUMBELUL. Porumbelul sălbatic are o carne mai densă şi mai parfumată decât porumbelul domestic. Perioada de vânătoare la porumbel ţine mai mult de şase luni, deci este mai puţin fraged decât varianta domestică. In funcţie de vârstă, PORUMBELUL poate fi sotat, fript, gătit la cuptor, la tigaie, brezat, făcut la frigare, la ceaun cu capac sau ragut. Cu cât PORUMBELUL este mai bătrân, cu atât trebuie gătit mai mult, iar mediul in care este preparat trebuie să fie mai hrănitor. Un PORUMBEL se pretează la mai multe feluri de preparare : poate fi umplut, dezosat, tăiat in două, in bucăţi. Pieptul este mai gustos dacă este invelit in slănină, bacon etc.
FAZANUL. De obicei acest vânat cu pene trebuie fezandat. Câteva zile de fezandare la rece, in pene, inmoaie carnea şi dezvoltă aromele caracteristice vânatului sălbatic. Făzăniţa, are o carne mult mai bună. Dacă fazanul este gatit la cuptor sau la tigaie, este nevoie să i se protejeze pieptul cu slăninuţă proaspătă. De asemenea, poate fi servit in ragut sau poate fi brezat. La fel ca la găinuşă, pieptul dezosat poate fi sotat sau fript.
SFATUL BUCĂTARULUI :
– Păsările de talie mică se degradează destul de repede, deci trebuie consumate imediat după ce au fost vânate. Se spune că se mănâncă „la vârful puştii”.
Recomandarile noastre din „RETETARUL BUNICULUI – Vol.1” :
- RAŢĂ SAU GÂSCĂ A LA VÂNATOR
- PREPELIŢĂ CU STRUGURI
- LIŞIŢĂ VÂNĂTOREASCĂ CU SOS DE SMÂNTÂNĂ
- FAZAN LA TAVĂ
Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.
Loading...