Programat cu ceva vreme inainte, concediul meu de anul acesta, m-a purtat prin zone pe care doream sa le revad de ceva vreme.
Prima oprire a fost in Arieşeni, la Pensiunea „CASA MOŢULUI”, la invitatia patronului acestei locatii, domnul MOCANU.
Am raspuns acestei invitatii din mai multe motive : in primul rând, de-a lungul activitatii mele in domeniul turismului culinar, am avut ocazia sa colaborez cu diverse persoane, iar domnul MOCANU imi demonstrase in mai multe rânduri ca este un om cu initiativa, un om care chiar vrea sa facă ceva pentru promovarea turistica a Arieşenilor si nu numai a afacerii pe care o conduce.
Un alt motiv este legat, evident, de preparatele culinare din zonă, dar şi de frumuseţea peisajului, argumente care fac din această parte a ţării un punct de atracţie turistică pentru orice iubitor de natură, de linişte, de tradiţii şi de frumos.
Am ajuns la „CASA MOŢULUI” in jurul orelor 17.00, in ziua de 17.08.2013, după un drum destul de obositor cu maşina, dar care a meritat fără doar şi poate.
Pentru cei care nu cunosc, Arieşeniul poate fi socotit un adevărat colţ de rai, un loc in care te simţi exact ca un copil in poala mamei. Dacă aş fi pictor aş zugrăvi din penel aceste locuri, dar cred că şi aşa ar fi prea puţin, pentru că nici meşteşugul celui mai mare pictor nu ar putea cuprinde negrâit de dulcea frumuseţe a tabloului ce ţi se infăţişează, căci ar lipsi din el cântecul izvorului, legănarea ramurilor, îngânarea frunzişului, plutirea mişcătoare a norilor în văzduh precum şi o mulţime de alte impresii, ce nu se pot preface in cuvinte, ori in culori, dar pe care le simţi cum ţi se revarsă in suflet, umplându-ţi-l de bucurie, de smerenie, de cucernicie.
Odată ajuns, fascinat fiind de frumuseţea locului, am fost intâmpinat de gazda mea, domnul MOCANU, cu bucuria pe care o vezi pe chipul unui om ce-şi revede după multă vreme un prieten drag, deşi omul acesta nu mă vedea decât a doua oară, prima dată fiind prilejuită intâlnirea de o intrevedere la Hotel Marriott din Bucureşti, unde, timp de circa doua ore, am avut plăcerea să il cunosc şi să discutăm despre proiectele pe care le are dânsul pentru ridicarea din punct de vedere turistic a Ţării Moţilor in general şi a Arieşeniului, in special.
Ulterior aveam să constat că de acest fel de „tratament”nu beneficiam eu, in mod deosebit, ci este modul firesc, natural, al gazdei faţă de toţi turiştii.
– Veniţi să vă arăt camera in care veţi fi cazat, după care vă invit sa coborâţi pentru a servi un paharel de afinata sau de palincă, din producţia proprie, inainte de servirea mesei ! au fost cuvintele gazdei mele primitoare, dupa ce ne-am salutat in parcarea pensiunii.
Aşa cum am scris mai sus, nu sunt pictor pentru a imortaliza imagini pe pânză, dar tehnica zilelor de azi mi-a permis să surprind imagini grăitoare, ce vin in sprijinul a tot ceea ce vă scriu acum.
Prima remarcă a fost cea legată de parcarea locaţiei care, deşi are circa 12 locuri, nu mai avea decât un singur loc liber, iar acela fusese păstrat de domnul MOCANU, tocmai pentru că ştia că voi veni. Acest amănunt m-a convins că locaţia are o foarte bună reputaţie in rândul turistilor.
Am urcat in camera in care am fost cazat, undeva la etaj, camera 7- dacă nu mă inşel – o cameră cochetă, fără a epata prin lux sau opulenţă. O cameră sufiecient de mare pentru doua persoane, cu mobilier din lemn natur, cu un dulap incăpător, televizor ( cam mic pentru acuitatea mea vizuala, dar oricum nimeni nu vine la Arieşeni pentru a se uita la televizor !!! ) şi chiar şi cu seif pentru valori.
Ce-a de-a doua remarcă legată de locaţie se referă la importanţa pe care am văzut că o acordă proprietarul pentru amănunte : asternutul, de un alb impecabil era atât de atent aşezat pe pat, incât, dacă ai fi vrut să rememorezi un episod din cătănie, ai fi putut să faci fără frică testul cu banul care sare pe cearceaf.
Baia, modernă dar nu luxoasă, era la fel de ingrijită : vasul de toaletă purta eticheta „STERIL”, semn că fusese dezinfectat după plecarea turistilor anteriori, prosoapele ( in numar de 3 sau 4, inclusiv un prosop mare de duş ) erau impecabile, iar la chiuveta şi la cabina de duş existau săpun, şampon şi gel de duş, din acelea de tip HORECA.
După ce ne-am cazat, mi-am luat frumos soţia şi am coborât pe terasa pensiunii spre a ocupa un loc la o masâ. Am avut noroc, pentru câ nu dupâ mult timp, pe terasâ, nu aveai sâ mai gâseşti un loc liber, iar in restaurantul pensiunii, toate locurile erau ocupate.
– Semn bun, mi-am zis, când am văzut atâta lume !
Imediat am fost servit de către gazdă cu promisa afinată şi palincă. Am gustat din fiecare şi vă pot spune că sunt excelente, cu un plus pentru palică, care avea o aroma de-a dreptul fascinantă.
După un drum destul de obositor, degustarea aceasta a fost mai mult decât inspirată, pentru că nu imi era foarte foame, dar palinca şi-a facut efectul in cel mai scurt timp şi mi-a generat o foame pe măsura porţiilor ce aveau să vină.
Eu am comandat o ciorba de burta, iar soţia mea, o ciorba de ţărănească de fasole.
Nu mică mi-a fost mirarea, când am văzut cum este servită ciorba : o combinaţie din modul de servire à la française şi stilul ardelenesc. Ciorba a fost adusă in boluri şi fiecare şi-a pus in farfurie cât a vrut, astfel incât, o porţie de ciorbă la „CASA MOŢULUI” inseamnă de fapt, cam 2 porţii şi jumătate sau chiar 3. Evident ca totul a fost servit cu cele necesare : ciorba de burtă a venit insoţită de smântână de casă şi de nişte ardei iuţi muraţi, buni de-ţi venea să îi mănânci goi cu pâine, iar ciorbiţa de fasole a fost insoţită de ceapă roşie, pentru cine este mai gurmand şi avid de senzaţii culinare tradiţionale.
La felul doi, am cerut o porţie de gulaş, care s-a dovedit a fi pe cât de mare pe atât de gustos, iar castraveţii muraţi care au insoţit preparatul au fost de-a dreptul excelenti !
Am observat că nu eram singurul care se lupta cu porţii de mâncare de-a dreptul pantagruelice, pentru că lângâ mine, alţi turisti savurau nişte sarmale al căror miros imbietor se inprăştiase pe o rază de circa doi metri împrejur.
Aş mai fi servit şi desertul, căci papanaşii din farfuriile vecinilor arătaui fantastic, iar plăcinta moţească de la CASA MOŢULUI a devenit renumită in zonă. Dar cine credeţi că mai putea mânca ceva ? Eu unul….nici într-un caz !
Gazdă ospitalieră, domnul MOCANU avea grijă in tot acest timp de bunul mers al activităţilor din pensiune si mergea pe la fiecare spre a-i intreba de au sau nu nevoie de ceva ori să le răspundă la intrebările legate de eventualele trasee turistice pe care acestia urmau să le parcurga in ziua următoare.
– Buna ziua ! Cum vă simţiţi la noi ? Este buna mâncarea ? a intrebat gazda un cuplu de la o masâ vecinâ. Dar cred câ nu sunteţi cazaţi la noi pentru că nu v-am văzut dimineaţa la micul dejun !
– Aşa este ! a răspuns doamna. Suntem cazaţi la pensiunea vecină, dar venim aici să servim prânzul şi cina pentru că ne plac foarte mult preparatele şi modul de servire.
– Ce să facem, dacă nu aţi avut camere libere şi pentru noi ! a completat soţul respectivei doamne, intre doua inghiţituri.
– Ehe ! Eu mi-am rezervat locurile din luna mai pentru a fi sigur de ele in august ! a replicat vecinul de la masa la care şi eu serveam cina, in timp ce se pregătea să serveasca papanaşul pe care il adusese ospătarul.
– Ne pare rau, dar pe viitor, dacă ne anunţaţi din timp vă vom putea face o rezervare, astfel încât să nu se mai ivească astfel de situaţii, a venit replica politicoasă a domnului MOCANU.
După ce am servit un pahar de vin la carafă impreună cu gazda şi cu vecinii de masă, cu care am socializat excelent, m-am retras fain-frumos la cameră, căci oboseala, senzaţia de saţietate după o masă copioasă şi răcoarea serilor din Apuseni, ma indemnau la un somn binemeritat.
Dimineaţa, după ce m-am trezit, am ieşit in balconul camerei spre a admira priveliştea şi pentru a respira aerul curat de munte. Senzaţie unică ! Poftă de viaţă !
M-am spalat şi am coborât la masă, pentru că urma să plec mai departe spre Banat !
Masa de dimineaţă, un adevărat festin în regim de bufet suedez : de la cereale cu lapte, ceaiuri de mai multe feluri, cafea, găseai pe masă, mezeluri tradiţionale ardeleneşti ( cârnaţi de casa, lebăr de casă, oua fierte sau jumări din producţia proprie, vreo trei sau patru feluri de gem de fructe făcut in casa, salături de mai multe feluri, legume, fructe, sucuri.
Imi este greu sa le enumăr pe toate pentru că ar fi insemnat să stau şi să la notez pe o hârtie ( atât erau de multe ! ), iar asta nu era chiar foarte politicos !
Mâncarea de dimineaţă a fost multă, variată şi la discreţie !
După micul dejun, am servit o cafea şi am plecat mai departe, nu înainte de a-mi lua rămas bun de la domnul MOCANU, pe care l-am felicitat pentru modul in care ştie să facă turism.
Iar pentru cei care nu cred, deşi – aşa cum am mai spus – în susţinerea celor relatate vin şi cu poze, nu au decât să meargă şi să se convingă singuri !
Ah ! Nu uitaţi : REZERVARE DIN TIMP ! Altfel riscaţi să nu găsiţi camere libere la CASA MOŢULUI !
Contactati locatia AICI !
http://youtu.be/XohOEHT75JY
Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.
Loading...