“Sarbatorile de iarna petrecute in mijlocul satului romanesc reprezinta o experienta unica, deopotriva incarcata cu veselie, dramatism, ironie si poezie. Un amalgam de contraste pe care doar romanii il pot armoniza atat de bine.
Mesele imbelsugate, povestile si colinda trista, cantecul vesel, dansul dramatic, caldura si ospitalitatea gazdelor, toate acestea te scot din cotidian.
Mai greu este sa alegi o zona anume. Indiferent ca esti in Moldova, in Transilvania, in Oltenia sau in Dobrogea, iarna are o incarcatura si o aroma anume. Traditiile si obiceiurile romanilor difera de la o zona la alta, dar frumusetea lor, unicitatea si ineditul sunt cuvinte care nu lipsesc din nici o descriere.” ( TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI, Editura Flacara – 2012, Pag. 17, www.revistaflacara.ro )
Intotdeauna am fost fascinat de magia acestor Sarbatori.
Sunt nascut si crescut in Bucuresti, un oras pe care il indragesc asa cum este el : cu bune si cu rele !
Ma leaga de acest oras copilaria, adolescenta, venirea pe lume a copilului meu, prima lui zi de scoala dar si multe alte evenimente unice in felul lor.
Ma leaga de Bucuresti si multe Sarbatori de Craciun.
– Craciunul in epoca comunista ( nu-l pot numi Craciunul comunist de teama de a nu comite o blasfenie ), semioficializat si aproape pseudosarbatorit, dar totusi plin de un farmec aparte, greu de exprimat in cuvinte.
Era un fel de sarbatoare neetalata, o bucurie mai mult interioara, lipsita de opulenţa zilelor noastre, o sarbatoare care aducea o anumita sclipire intr-o lume mai mult cenusie decat colorata, o sarbatoare cu o mai mare incarcatura spirituala in randul bucurestenilor decat este in ziua de azi.
– Craciunul zilelor noastre, in care Bucurestiul, frumos impodobit, este animat de o frenezie si o forfota obositoare, de oameni pestriti ( la propriu si la figurat ), care mai de care mai preocupati de a se etala cu ce au mai bun, ca intr-un concurs din care, intotdeauna, castigatori ies marii jucatori de pe piata de retail.
Agitatie, galagie, noroi sau – dupa caz – zapada amestecata cu noroi – claxoane, incrancenare, injuraturi in trafic ( ma scuzati ! le putem numi COLINDE URBANE DE CRACIUN ! ). Toate acestea intr-un decor aparte : lumini si luminite colorate, brazi impodobiti si colinde in difuzoare, reclame luminoase ce atrag trecatorii si, pe ici – colo, cate un colindator sarman ce baiguie ceva ce numai el poate intelege !
Cu toate astea spiritul Craciunului pluteste in aer !
Se simte o altfel de agitatie, iar forfota este altfel decat de obicei !
Este genul de Craciun in care ti se poate intampla orice : un eveniment placut sau mai putin placut !
In orice caz este genul de Craciun care poate genera oricand si oricui O POVESTE !
Nu intamplator am inceput acest umil articol ( termenul de articol este destul de pretentios pentru continutul textului, dar nu mi-a venit in minte un alt termen ), cu acel citat din TRADITII SI OBICEIURI ROMANESTI : “Sarbatorile de iarna petrecute in mijlocul satului romanesc reprezinta o experienta unica, deopotriva incarcata cu veselie, dramatism, ironie si poezie. Un amalgam de contraste pe care doar romanii il pot armoniza atat de bine….”
Dumnezeu m-a Binecuvantat si, ( desi sunt bucurestean get-beget, am radacini banatene pe linie materna ) mi-a daruit o sotie din Banat, nascuta si crescuta pe Valea Muresului, intr-un sat de oameni faini si gospodari asa cum ii sade bine banateanului !
De mai bine de 20 de ani ( tot cu ajutorul lui Dumnezeu si doar cu mici exceptii ) petrec Craciunul la sat !
Asa cum am mai spus, Craciunul este o sarbatoare aparte, dar Craciunul la sat….este ceva sublim ! Nu cred ca poate fi ceva mai frumos decat intoarcerea la traditii, la simplitatea si linistea satului !
Tot ceea ce se petrece de Craciun la sat, te apropie, parca, mai mult de Dumnezeu, de acea liniste pe care de multe ori o cauti in zadar in tumultul orasului !
Linistea aceea nu e tulburata decat in ziua de Ignat de guitatul godacilor sacrificati si de colindele copiilor imbracati in straie traditionale si ai caror obraji rosii pocnesc de sanatate.
Fiecare casa de om gospodar ( si credeti-ma ca pe acolo, cam toti oamenii sunt gospodari ) te intampina cu miros de afumatura, de carnati si caltabosi, de maioş si săngerete, malai copt si cozonac sau Doboş.
Oamenii sunt harnici si primitori, tributari unor traditii si obiceiuri pe care le respecta cu naturalete si fara fals comportament.
Ce poate fi mai frumos decat sa stai la caldura sobei si sa asculti colinde traditionale sau sa stai in linistea geruita de afara si sa bei un pahar de rachie cu gazda primitoare care, isi omeneste goştile cu ce are mai bun.
Nu vezi incrancenare, nu vezi patimi sau orgolii, nu te sufoci de cenusiu sau negru !
Toate obiceiurile Craciunului se armonizeaza perfect acolo cu bunul simt, cu bunul gust.
Este ceea ce eu denumesc, CRACIUNUL DE POVESTE !
De aceea ma intreb adesea : POVESTE DE CRACIUN sau CRACIUN DE POVESTE ?
Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.
Loading...
aurel baciu
SUPERB !
SUPERB !
SUPERB !
EXCELENT !
EXCELENT !
EXCELENT !
delia micurescu
Buzu -„finu”(cel rafinat) sau, mai ales, finu Buzu, esti tare de tot,iti dai seama ce faci ?????… Trezesti mintile si sufletele din visare…. pana scrisului iti aluneca usor, cu atata naturalete si patima ,deopotriva, ca ma uimesti. Stii cine esti tu?!…Esti ,cu adevarat, povestitorul sufletelor,al bucatelor bune si sanatoase de la noi,esti colinda Craciunului nostru de poveste, metamorfozat intr-o poveste de Craciun. Fiindca a colinda inseamna a vesti. Asta faci tu !… Vestesti omenia neamului nostru!…Apreciez negresit ca multe dintre celebritati au constatat acest lucru si iti acorda binemeritata pretuire,te-am vazut alaturi de vedete dragi noua ,chiar daca noi suntem niste bieti provinciali,ori mai bine zis niste sarmani pauri banateni. Mult spor in tot ce faci .sa stii ca ti-ai regasit adevarata vocatie. Sunt mandra de tine! Un sincer BRAVOOOO!!!!