Mâncaţi, beţi si iubiţi româneşte !

Am avut, candva, o discutie cu un proprietar de pensiune din zona litoralului nostru, proprietar care imi spunea ca nu are posibilitatea de a-si aproviziona – intr-un mod facil – cămara pensiunii cu preparate traditionale romanesti, fiind obligat sa se aprovizioneze din supermarket-urile locale.

Era foarte mâhnit din aceasta cauza si incerca sa găseasca solutii.

Era constient de faptul ca există potential pentru aprovizionarea cu astfel de produse dar, cu toate astea, acest lucru este extrem de greu de realizat.

Evident ca, in contextul dezbaterii respective, incercam amandoi sa gasim motive pentru aceasta disfunctionalitate.

Am venit fiecare cu argumente, cu solutii, cu variante, dar…..intr-un final, ne-am dat seama ca totul nu a fost decat un simplu subiect de discutie in jurul unui pahar de vin, cumpărat din acelasi supermarket din care cumpărase si cascavalul sau brănza pe care le servise oaspetilor săi la micul dejun, alături de un salam “traditional spaniol” sau alte astfel de preparate pe care le gasesti in oricare din magazinele acestei tari, indiferent de zona geografica din care provii.

Aceasta imagine, in care gasim intr-o asociere nefericită o pensiune românească cu preparate culinare de import,sau pregatite dupa te miri ce retete străine “exceptionale” de catre unii producatori autohtoni,  mi se pare la fel de potrivita ca aceea a taranului roman, ale carui palme inăsprite de munca, ţin ziarul “The New York Times” deschis la sectiunea “Evenimente bursiere”, pentru o informare de ultim moment, menită să ducă la o reală si rapidă imbunatatire a calitatii vietii sale de crescator de animale.

Ei, asta-i chiar buna !!!

Nimeni nu spune ca nu este bine sa te informezi, cum nu sunt nici impotriva ca aceste produse alimentare de provenienta străină ( fie ele importate sau fabricate sub licenta, la noi in tara ) sa fie si ele servite in astfel de locatii, dar cred ca in meniul oricarei pensiuni sau restaurant cu specific traditional romanesc trebuie sa se regaseasca, in primul rand, preparate românesti adevarate, facute dupa retetele vechi, traditionale,care folosesc materie prima “de la mama ei”, pentru ca si noi avem cu ce sa ne laudam la acest capitol.

In fiecare an, de Craciun merg in Banat la rude si, credeti-ma, am o deosebita placere sa savurez mezelurile acelea traditionale de porc, făcute cum numai acolo se pot face si in care, pe langa carnea din porcul crescut in curte, oamenii mai pun in aceste mezeluri si parte din bunatatea lor, pentru ca ele sunt facute, in primul rand, cu sufletul.

Si ca toata treaba sa fie desavarsita, langa JUMERELE inca fierbinti si langa rachia de prună aburindă mai pui si un colind al Dubaşilor de la Ţela, sau o doina cantată mestesugit de vreun tanar, la taragot.

Va puteti inchipui o astfel de imagine ?

Si asta nu e tot ! Aerul tare si curat care iti umple plămânii, nu poate face altceva decât sa iti deschida si mai mult apetitul, iar atmosfera generala sa te faca si mai iubitor de viata. Uiti de tot ce inseamna stres, tumult al orasului in care iti duci viata de zi cu zi, greutati sau alte probleme.

In acele moment mă cuprinde un sentiment de compătimire la adresa tuturor celor care, intr-o “respectabila” traditie a fiţelor, isi savurează caviarul si sampania in… te miri ce colt insorit al Dubai-ului sau a unei alte zone “incarcata” de spiritul Craciunului.

Imi vine atunci sa le strig : “Bai fratilor, nu uitati sa va luati cadourile de sub palmierul impodobit !”

Sunt sigur ca nici lor nu le este usor, NU ?!?!

Dar nici nouă, celor mai traditionalisti, pentru ca sa nu creada cineva ca poti face faţă aşa de usor ispitelor culinare care iti dau ghes intr-un astfel de moment. Ce poate fi mai ispititor decat sarmalele traditionale fierte in vin, in oala de pământ, carnatii proaspeti mustind pe tipsia incinsa, bucata de sangerete cu clisă si maioş, bulzul cu branza de burduf pus pe jarul incins, palinca fiarta sau – dupa caz – un vin rosu sangeriu care sa iti umple gura de savoare atunci cad il bei ?

Eheeei…..asa ca nu-i usor ?

Vorba unui foarte bun si drag prieten de-al meu ( te salut, Nicusor !! ) care, atunci cand se afla in astfel de momente si il sun sa il intreb de sanatate sau sa ii urez cate ceva, imi adreseaza mereu aceasi intrebare : “Tu crezi Buzule ca mie imi e usor !”

In rest…..ce sa mai zic ?

Mancati, beti si iubiti ROMANESTE !!

Va pupă,

Chef Buzu.

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.