Povestea untului.

Published by Chef Buzu on duminică, noiembrie 6th, 2016

UNTUL, ingredient de baza in orice bucatarie, folosit atat la prepararea mancarurilor dulci cat si a celor sarate, are o istorie straveche, ce incepe acum mai bine de 10.000 de ani, odata cu domesticirea animalelor.

prima referire scrisa despre prepararea untului s-a descoperit pe o tablita sumeriana de acum peste 5000 de ani. Scrierea cuneiforma este insotita de imagini ale operatiunilor necesare prepararii untului.
populatiile din India Antica foloseau untul atat ca aliment, cat si drept combustibil pentru lampi si opaite. De asemenea, untul era socotit ca si ingredient cosmetic pentru protejarea si ingrijirea pielii si a parului, mai ales in sezonul rece.
multe populatii stravechi foloseau untul in ceremonii religioase, ca ofranda adusa zeilor. Astfel de obiceiuri mai sunt pastrate si astazi in regiuni precum Tibetul si unele zone din India.
In Roma si in Grecia antica, untul era folosit atat in scop cosmetic pentru a catifela pielea, dar si pentru masaje.
egiptenii foloseau untul in caz de afectiuni oculare, iar pentru asta ei ungeau pleoapele cu un strat gros de unt. Untul mai era folosit si pentru tratarea arsurilor solare, drept cataplasme pentru ranile greu vindecabile.
in Irlanda si Scotia, dar si la popoarele nordice, exista in vechime un adevarat cult al untului, care era nelipsit din morminte, alaturi de alte obiecte si ingrediente alimentare.
exista documente ce dateaza din anul 1258, ale unor calatori crestini in Seberia Centrala, care povestesc ca au fost imbiati in semn de bun venit, sa bea o bautura fermentata din lapte, numita KUMIS, in care inotau bucati grase de unt.
suedezii, finlandezii si norvegienii medievali credeau ca untul previne formarea de pietre la rinichi si la vezica.
in vremea Reginei Elisabeta I a Angliei, marinarii aveau in mod obligatoriu in ratia zilnica, 125 grame de unt.
conform unei vechi traditii engleze, tinerilor casatoriti li se ofereau un borcan de miere si unul plin cu unt proaspat, pentru a le ura fertilitate si prosperitate.
in Evul Mediu untul era cea mai accesibila sursa de grasime, mult mai ieftin decat uleiul sau slanina, multa vreme fiind denumita si „grasimea saracilor”