SĂRACA ŢARĂ BOGATĂ – partea I.

Cu totii stim ca nimic in viata nu se realizeaza fara efort, ca nici o nastere nu este fara de durere.

Multi dintre noi facem eforturi mari pentru a ne realiza visele.

Unii dintre noi avem afaceri de succes, care au ajuns in acest punct tocmai datorita efortului depus, datorita unei gandiri pragmatice, realiste, a puterii de a renunta in anumite momente la micile placeri ale vietii tocmai pentru a putea continua.

Nu putini dintre noi au realizat, la un anumit moment, ca pretul platit pe termen scurt reprezinta cheia succesului pe termen lung.

Cu toate acestea mai intalnim oameni ( inclusiv sau…mai ales dintre cei care ocupa functii de decizie in stat, dar si din sectorul privat ) pe care i-as asemana ( doresc sa folosesc un limbaj mai plastic in detrimentul unuia adecvat indignarii mele ) cu acele persoane care prefera sa asculte muzica fara a simti nevoia de a o patrunde – daca se poate spune asa. Sunt genul de oameni care refuza un fruct doar pentru ca acesta are coaja amara.

Dar va intreb : EXISTA FRUCT, DACA NU EXISTA COAJA ?

Sunt oameni care confunda fericirea cu propria absenta, care se multumesc ca lucrurile sa mearga de la sine, fara a se implica prea mult.

Si pentru ca nu vreau sa ma abat de la domeniul turismului si, cu atat mai putin, de la ceea ce reprezinta latura culinara in aceasta zona cu potential din Romania, voi incerca sa expun sumar ( repet : SUMAR ! ) cate ceva din atractiile turistice culinare ale fiecarei zone din tara.

Ardealul a fost expus pe blog, prin citarea ad literam a descrierii facute de regretatul Radu Anton Roman in articolul “ARDEALUL CULINAR VAZUT DE RADU ANTON ROMAN”, pe care va invit sa il cititi.

Voi scrie foarte pe scurt despre Dobrogea, nu inainte de a va informa despre o alta stire a celor de la PROTV ( mereu minunati, si le multumesc pe aceasta cale pentru ca exista in felul acesta ). Este o stire legata de aceasta zona a tarii, dar mai ales de impactul pe care il au preparatele culinare specifice zonei, in randul turistilor straini.

Citez :

“Printre turistii straini am gasit niste italieni, care au venit sa ne invete cum sa ne promovam regiunile viticole. Inca de la sosire, au ramas uluiti in fata felurilor de mancare pregatite pentru ei. Tochitura dobrogeana i-a cucerit definitiv.

Sa nu uitam si preparatele din vanat sau din peste proaspat sau celebrele placinte dobrogene, suberecul-mostenire de la hanii tatari.

Un astfel de meniu, cu tot cu degustare, ii costa pe oaspetii cramei Macin cel mult 30 euro de persoana. Iar daca vor sa ramana peste noapte, vor gasi pensiuni in zona, cu cel mult 20 de euro. O excursie prin imprejurimi costa in jur de 50 de euro, in timp ce in Italia sau Franta, turistii ar da 150 de euro.”
In Dobrogea, s-a nascut o bucatarie româneasca,deopotriva aspra si catifelata, puternic influentata de bucataria turceasca si tatara, greceasca, ruso-lipoveanca, bulgareasca, etc;

De la greci am preluat prepararea aluatului cu drojdie si cel în foi, musacaua ( pe care am tratat-o mai pe larg in articolul : CATE CEVA DESPRE MUSACA ), dar si abundenta uleiurilor vegetale ( deh, preparate cu iz mediteranean de la care uleiul de masline nu poate lipsi )

Tatarii si turcii au îmbogatit modalitatile de preparare a mâncarurilor din carne de miel si de oaie, iar din aceasta categorie BATALUL LA PROTAP le intrece pe toate ( este o opinie personala, cǎ deh…..doar este democratie ! ) servit cu o lingura de chefir rece, alaturi de un pahar ( nu paharel ) de Murfatlar sau MIED ( vin de miere, o bautura – ca si cidrul – a antichitatii si a feudalitatii europene, dar care, din pacate nu se mai bea decât rar pe la noi ).

Hmmmm !!! O fi bine…..o fi rau ?

Şaşlâcul ( frigarui cu bucati mici de carne slaba, însotite de rosii ,ardei si felii de ceapa ), face mereu concurenta intre preferinte, reinventatului chebap, care in vremuri de demult apuse ( a se citi : “in perioada interbelica ) se prepara intr-un mod tihnit : se infigea un strat de unt rece de casa, in varful sulitei, se puneau apoi stratuturi din felurite tipuri de carne – vita, oaie, pui – iar untul incalzit de foc se scurgea peste bucatile de carne, care se frigea astfel, fara a fi in contact direct cu focul.

Putem vorbi de bucatarie – fie ea si doar cu influente orientale – fara sa vorbim de MEZELE ?

Ar insemna sa nu aducem in discutie renumitele preparate din aceasta categorie : BABICUL ( sau SUGIUCUL ) si GHIUDEM-ul, consumate alaturi de un paharel ( am spus PAHAREL nu PAHAR ! ) de ARAC.

Inchidem – fara a fi epuizat – festinul turco-tatar cu BACLAVA si cu SARAILIE, dar si cu HALVA.

Revenim la influentele suferite de bucataria dobrogeana pentru a vorbii de cele ale rusilor lipoveni, care prin ocupatia lor de baza, pescuitul, au creat retetele cele mai delicioase de preparare a pestelui, iar borsul de peste din Delta Dunarii este, de departe, cea mai complexa mancare a regiunii.

Si nu poti face un bors de peste adevarat, daca nu este facut din mai multe tipuri de peste : caracuda, vaduvita, platica, stiuca, rosioara, crap, caras si biban, iar pentru cine poate si isi permite, se poate adauga si morun si somn, pentru grasime. Se pune pestele taiat in bucati mari si se acreste cu bors sau cu otet.

Cand se mananca, se incepe cu un blid-doua ( indicat de pamant ) de zeama, iar, separat, pe un fund de lemn bine spalat se pun bucati de peste care se consuma cu mamaliga sau mujdei dobrogean, facut din usturoi pisat, supa de peste, ceapa rosie si otet si un pic de maioneza.

Iar vinul alb de SARICA – NICULITEL face preparatul si mai delicios !

UAU ! Mi se face rau de pofta !

Daca timpul si stomacul va mai permite, nu puteti rata preparate precum :

–       IMAM BAIALDÎ

–       MIDIILE LA CUPTOR,

–       CHIFTELELE DE PESTE,

–       ZACUSCA DE CRAP

–       PIFTIA DE CRAP,

–       CARMALELE DE PESTE sau CARNATII DE PESTE

–       COTLETUL DOBROGEAN DE PORC.

–       TOCHITURA DUNAREANA.

–       PILAFUL DE CRAP.

–       PULPA DE BERBEC UMPLUTA.

–       STIUCA UMPLUTA CA LA CARAORMAN

–       SARAMURA DIN BURTA DE CRAP,

–       SCRUMBIA DE DUNARE FRIPTA PE CARBUNI

–       TUSLAMAUA DE BURTA

Sau diverse alte tipuri de peste servite cu SAMURZAC ( un amestec în care usturoiul,dupa cela fel ca peste tot, e pisat cu sare pâna se face pasta, e frecat apoi îndelung cu ulei bun, de masline pîna se face maioneza ),

( gasiti retele profesionale ale multor astfel de retete in retetarul : RETETELE BUNICULUI – CLICK AICI ! ).

Dar cum Dobrogea fara PLACINTA DOBROGEANA nu exista, nu se cade sa nu o amintim si pe ea.

Dar si pentru cei grabiti avem ceva bun : renumitele gogosi fierbinti servite cu chefir. Umplute cu dulceata, rahat sau stafide, aceste gogosi se spune ca faceau deliciul turistilor prin anii ’70 ( se spune, pentru ca eu eram prea mic pe atunci pentru a sti cu certitudine. Dar tind sa cred ! ).

Nu ma grabesc, dar am promis sa fiu scurt si de aceea am sa enumar ( pentru ca vreau sa cuprind cat mai multe preparate, desi sunt sigur ca nu voi reusi ) si alte preparate dobrogene, demne de luat in seama :

–       MERDENELE

–       BRAGA

–       COVRIGII DOBROGENI.

–       AIRAN,

–       MOCAN STRUDEL ( cum uitasem de el ? )

–       CIORBA DE MARUNTAIE

–       PLACINTA ARMÂNEASCA

–       CHIFTELUTELE DE BURTA.

Acum, ca v-am facut o scurta trecere prin Dobrogea culinara vreau doar sa mai adaug un lucru : UN FEL DE CONCLUZIE !

CEL CE ESTE BOGAT SI NU ESTE PREZENT PENTRU A PROFITA DE BOGATIILE SALE, FACE CA ACESTE BOGATII SA DEVINA ZADARNICE !

De aceea spun inca odata : SARACA TARA BOGATA !

De citit : DRAGOSTEA TRECE PRIN STOMAC ! INCLUSIV CEA PENTRU CALATORII !

Post Footer automatically generated by Add Post Footer Plugin for wordpress.